miercuri, 12 februarie 2014

Cand inchid ochii oare ce visez?



    In scoala primara,la sfarsitul caietelor mele ma apucam sa scriu, în mod instinctiv, numerele: 1, 2, 3... 
    Fascinat de faptul ca nu te poti opri. Ca nu se termina sirul asta. Si lucrul acesta m-a impresionat puternic.Oare ce-o fi, daca privesti mai departe si mai departe?Da. E era curiozitate, ma uitam la viata mea. 
    In fiecare zi intrebam de  maine, apoi de poimaine.Iar zilele ca si numerele se tot insira si nu se vede un sfarsit; si de fapt, nici un inceput. Pentru ca  in mod artificial consideram inceputul de la un anumit moment. 

   Iar un final? 
   In filosofia lui Aristotel exista urmatoarea problema: sa impartim un drum in doua,iar a doua jumatate o impartim din nou in doua, si repetam recursiv aceasta operatie.  Doar ignoranta ne face uneori sa credem ca un lucru incepe si se termina cu... noi.
  
  Tarziu,dupa ani ..citeam in avizierul facultatii despre: "aritimetica transfinita" si "calculul infinitezimal".Erau cuvinte care aveau pentru mine un efect de vraja,desi nu le intelegeam conceptual. Au ramas doar cuvinte...

   

    Zambesc,ma gandesc departe.La mare si la valurile mari si la valurile mici. Uneori stau pe covor cu cel mai drag prieten si vorbim de matematica.Abia astept sa-mi povesteasca despre numerele irationale,,

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu