Doar stau si...citesc.

Zenon, prin faimoasele sale aporii (paradoxuri) atrage atenția asupra consecințelor absurde care par să apară introducând infinitul actual în raționamente. De aceea se considera că infinitul actual nu este accesibil intuiției și doar infinitul potențial poate fi utilizat în gândirea matematică.

În lucrarea Teoria rațională a infinității, Cantor a depășit această contradicție încercând să numere infinitul. Emite ideea de a număra mulțimile cu ajutorul funcțiilor bijective: Două mulțimi sunt la fel de mari (echipotente) dacă există o bijecție între ele. Astfel se obțin rezultate precum: ${\displaystyle \mathbb {N} \!}$ este echipotent cu ${\displaystyle \mathbb {Q} ,\!}$ ceea ce contrazice percepția obișnuită conform căreia întregul este mai mare decât partea...


Eiii...
${\displaystyle f:A\rightarrow B}$${\displaystyle \mathrm{ di}}$${\displaystyle f(x)=y}$Citesc.