vineri, 26 iulie 2013

Una si numai una...

         Unicitatea..prin descrierea ei nu este o  arta a hermeneuticii ci mai degraba un versor de ratiune ,simt si credinta...de la Aristotel pana la Euclid . Si apoi pentru Lagrange s.

        Ador teorema lui Lagranges unde....ceva acolo,exista si este unic.
        Deci nu numai ca exista,dar este si unic...
  
        Dar intr-un alt sistem ,un spatiu hiperbolic(sau eliptic).Dintr-un punct exterior  la o dreapta se pot duce doua paralele,,,sau doua perpendiculare (doua si numai doua).
        Si cum si de ce? Fiinca dreapta nu e dreapta ci mai degraba o curba eliptica.
        Da! E geometria lui Lobacevski ... un spatiu autist.
       
        Acum,in spatiul cosmopolit al timpului nostru unde nevoiile si trairile sunt inventate,unicitatea pare mai degraba o dogma ,nu o taina.Construim deja...o alta geometrie.Dar nu e geometria lui  Lobacevski si nici a lui Euclid.

         

       Putem noi,oamenii de azi sa inventam geometria de maine ?