Unicitatea..prin descrierea ei nu este o arta a hermeneuticii ci mai degraba un versor de ratiune ,simt si credinta...de la Aristotel pana la Euclid . Si apoi pentru Lagrange s.
Ador teorema lui Lagranges unde....ceva acolo,exista si este unic.
Deci nu numai ca exista,dar este si unic...
Dar intr-un alt sistem ,un spatiu hiperbolic(sau eliptic).Dintr-un punct exterior la o dreapta se pot duce doua paralele,,,sau doua perpendiculare (doua si numai doua).
Si cum si de ce? Fiinca dreapta nu e dreapta ci mai degraba o curba eliptica.
Da! E geometria lui Lobacevski ... un spatiu autist.
Acum,in spatiul cosmopolit al timpului nostru unde nevoiile si trairile sunt inventate,unicitatea pare mai degraba o dogma ,nu o taina.Construim deja...o alta geometrie.Dar nu e geometria lui
Lobacevski si nici a lui Euclid.
Putem noi,oamenii de azi sa inventam geometria de maine ?