vineri, 25 noiembrie 2011

Hai cu mine...spre infinit!!

Nu e titlul unui roman si nici a unui film.

E criteriul majorarii.
Daca ar fi X si Y,astfel incat: X(n)<Y(n) si cel dintai sa-si "arunce"visele spre infinit,atunci ..cu pasi  mici sau mai mari Y(n) tinde la + ∞.

E ca intr-un basm cu pajuri si cu zmei...
Sus ,sus..cat mai sus.Catre...

Nous...

Teorema fundamentala a trigonometriei..bla,bla,bla.
Stiu ca e fundamentala si duce odata cu "n", la recurenta funtiilor derivabile.
Oare conteaza?
As putea lua o mana de chibrituri ,sa le arunc pe covor.Sau as sufla intr-o papadie,pentru ai vedea universul de puf.Oare as gasi in asezarea  dezordonata..o recurenta? DA?
Ups.Da.


In noi,in sufletul nostru,e un loc.Un lacas ce poate sa cuprinda necuprinsul.
Unii dintre noi au si cum cara la suprafata bucatile cu har sufletesc.
Un "nous".Indiferent de drum si chiar de lipsesc cuvintele.