Hai cu mine...spre infinit!!

Nu e titlul unui roman si nici a unui film.

E criteriul majorarii.
Daca ar fi X si Y,astfel incat: X(n)<Y(n) si cel dintai sa-si "arunce"visele spre infinit,atunci ..cu pasi  mici sau mai mari Y(n) tinde la + ∞.

E ca intr-un basm cu pajuri si cu zmei...
Sus ,sus..cat mai sus.Catre...

Nous...

Teorema fundamentala a trigonometriei..bla,bla,bla.
Stiu ca e fundamentala si duce odata cu "n", la recurenta funtiilor derivabile.
Oare conteaza?
As putea lua o mana de chibrituri ,sa le arunc pe covor.Sau as sufla intr-o papadie,pentru ai vedea universul de puf.Oare as gasi in asezarea  dezordonata..o recurenta? DA?
Ups.Da.


In noi,in sufletul nostru,e un loc.Un lacas ce poate sa cuprinda necuprinsul.
Unii dintre noi au si cum cara la suprafata bucatile cu har sufletesc.
Un "nous".Indiferent de drum si chiar de lipsesc cuvintele.

Categorii,

Daca s-ar numi fiecare lucru in parte..am avea tot atatea cuvinte si nuante de lucruri.Deci mai degraba am arata decat am vorbi.
Daca in schimb..un singur cuvant s-ar rosti despre toate lucrurile,atunci nu am mai vorbi.


E ca si cum am avea doua multimi A si B,intre care ar trebui sa existe o corespodenta unica(bijectiva).
Pentru orce "lucru" din B,sa existe si sa fie unic un "cuvant" din A,astfel incat orce cuvant si orce rostire sa defineasca ceva...


Drept cosecinta ,apare intrebarea:-Cum se spune un cuvant despre mai multe lucruri?
Uf..matematica asta!!
Si totusi.. exista o corespodenta unica.O lege care porneste din fiinta.
Sunt lucruri ce se simt,nu se spun....

Descartes sau..NU !

   Toata gandirea moderna este inclusa in ideea de subiectivitate.Cand vorbim despre real...noi vorbim despre cunostintele noastre si nu despre esenta.
   Uneori ma mai intreb...:-Dar daca sistemul ortogonal nu ar fi fost...ortogonal.
-Daca axa ordonatei si acea a abciselor nu formau un unghi drept?


Atunci orce dimensiune ar fi produsul dintre ea insasi si un Sin(x).


Uuuu...O alta gandire in alte repere...necarteziene.
           Toate imaginile din gandul nostru...ar fi altfel.
Dar nu intr-un arbitrar.Fiinca exista o corespodenta euclidiana intre realitate si acea taina a gandirii noastre.


Poate gandul nostru sa inteleaga ce e si altfel?
Stim doar ca sinusul dintre axele de coordonate este...1(constant).Doar atat.

Diviziuni irationale,

Stiu cã infinitul este locul unde se produce ceea ce nu se poate antampla, adica intalnirea a douã linii paralele...


Si ce mult timp mi-a luat sa inteleg ca este mai usor sa realizezi graficul functiei sinus decat sa amagesti visele!
Zambesc..tac.Si ma gandesc.
Se poate demonstra reciproca lui Pitagora,cand datele de intrare sunt numere irationale?

Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.Eu nu mai am timp.
Si ma intreb,si ma tot intreb. De ce intre doua numere rationale,incap un infinit de numere irationale.Ce infinit se ascunde oare..?

Eiii ,iaca.Hai la scaldat..

Cat de infinit e infinitul impartit la un numar real

 

    "Pare curios sa se invoce sensibilitatea in demonstratiile matematice care,se pare ca intereseaza numai inteligenta.Ar insemna sa uitam sentimentul frumusetii matematice,al armoniei numerelor si formelor elegantei geometrice.Este un adevarat sentiment estetic pe care-l cunosc toti matematicienii adevarati.Si asta este sensibilitate." Henri Poincarde

     Daca as povesti despre ea-matematica, as spune e ca ..marea.Sfioasa si seducatoare ,te striveste de pietre...daca ii inseli asteptarile.
Iti trebue intai mintea de o asculta,apoi curajul de ai fi..aproape.
Sa o primesti in suflet cu credinta,si ea iti v-a arata cum sa-i atingi orizontul,limitele spre ....infinit.
    Se spune ca un sir este convergent cand are limita reala si unica.Oare ce ar insemna?
Cat de infinit e infinitul impartit la un numar real.Si cat de reala e fiinta ,raportata la infinit.

Marea nu-ti explica.Te v-a lasa sa visezi la orizontul ei,real.